Francmasoneria este o asociatie libera de persoane independente, nedepinzand decat de propria lor constiinta, care se angajeaza sa puna in practica un ideal de pace, de iubire si de fraternitate.

Francmasoneria are ca fundament esential credinta in Dumnezeu, o Fiinta Suprema, denumita Marele Arhitect al Universului. Principiile sale se concentreaza in doua maxime celebre: "Cunoaste-te pe tine insuti" si "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti".

In cautarea comuna a aceluiasi ideal, Francmasonii se recunosc intre ei prin Cuvinte, Semne si Atingeri, pe care si le comunica ritualic in Loji, in cadrul unor ceremonii. Aceste Cuvinte, Semne si Atingeri fac obiectul unui secret inviolabil si nu trebuie comunicate acelora care nu au calitatea necesara pentru a le cunoaste. Nimeni nu are voie sa deconspire calitatea de Francmason a cuiva.

Francmasoneria se defineste ea insasi ca un  sistem moral comunicat sub valul alegoriei, pe calea simbolurilor. Ea nu este totusi, o scoala, iar invatarea nu se poate face ca in cazul, riguros si unic, al stiintelor aplicate.

Citandu-l pe Jean-Pierre Bayard, "Francmasoneria este calea catre constientizarea de a nu fi exact ceea ce ne dorim; ea permitand astfel, dobandirea unei maiestrii. Deci, Francmasoneria nu aduce un cuvant de ordine; ea nu da o lectie; ea trezeste".

Valorile morale pe care le vehiculeaza nu ii apartin in exclusivitate: cunoasterera de sine, dragostea fata de aproape, respectul fata de autoritatile legal constituite, datoria fata de Fiinta Suprema, etc.

Insa, ceea ce tine exclusiv de Francmasonerie este vehiculul, adica ritualul initiatic. Acesta din urma este, intr-adevar, o alegorie inspirata din viata care determina la initiere, o profunda meditatie, o perceptie si o actiune interioara, gratie carora omul se revela lui insusi, isi depaseste propriile limite si pe sine. Scopul primordial al francmasoneriei este deci imbunatatirea individului si, prin aceasta, a speciei umane in ansamblul sau.