Rituri practicate

Riturile masonice practicate în Marea Lojă Suverană a Daciei

Ritul masonic înseamna un cumul de ceremonii ce, pe de-o parte, structureaza munca de colectiv a lojilor si, pe de alta parte, favorizeaza introspectia fiercarui francmason. Francmasoneria foloseste acest termen fara a-i da nicio dimensiune teologica sau sacramentala.

Principalele rituri sunt:

  • Ritul Memphis-Misraim
  • Ritul Scotian Antic si Acceptat
  • Ritul Scotian Rectificat

Diversele ceremonialuri ce acompaniaza munca masonica sunt definite de ritualurile ce pun în scena ritul. Câteva exemple de astfel de ritualuri sunt: ritualul de deschidere si închidere a lucrarilor lojii, ritualul de initiere, ritualul lantului de unire, ritualul instalarii în functie a Venerabilului si a ofiterilor lojei etc.

Riturile puse în practica cu ajutorul ritualurilor sunt, în acelasi timp, initiatice, ezoterice si traditionale. Sunt initiatice, datorita faptului ca permit celor ce le “traiesc” si le practica sa se cunoasca mai bine pe ei însisi si sa se perfectioneze. Este evident ca pentru a le practica este necesar sa fii initat. Întelegerea oricarui rit, fie acesta masonic sau de orice alta natura, presupune o importanta implicare. Un rit la care se participa în calitate de spectator, ca simplu observator, este totalmente lipsit de simbolism, importanta si impact.

Riturile sunt ezoterice, dar nu trebuie înteles prin aceasta terminologie nici un tip de practica a stiintelor oculte.

Ezoterismul înseamna, în acest caz, ca valorile, principiile, învatatura masonica sunt transmise prin intermediul riturilor si se exprima printr-un limbaj simbolic. Adica aceste valori, principii si învataturi, nu sunt furnizate imediat francmasonului, ci prin intermediul practicii si studiului aprofundat si/sau prin experient a cumulata, francmasonul poate descoperi în toate acestea o serie de elemente pentru edificarea sa morala si intelectuala, ceea ce noi numim constructia “tempului din interior”.

Riturile sunt, în ultimul rand, traditionale în forma în care ele sunt exprimate, în general, de traditiile si miturile ancestrale, fiind astfel purtatoarele unei gnoze incredibile.

„Ritul nu poate fi explicat, trebuie trăit!”

Se poate obiecta faptul ca explicatiile preced o relativa imprecizie. Oricare francmason va spune ca “ritul nu poate fii explicat, el trebuie trait”. Initiatul stie ca nu este vorba de o stratagema destinata sa dea explicat ii precise. De fapt, de acum ceva timp, majoritatea ritualurilor masonice au fost divulgate. Este relativ usor sa se obtina lucrari de specialitate. Cu toate acestea o carte, oricât de explicita ar fi, nu va putea ilustra în mod obiectiv trairea personala pe care o ofera ritualul în desfasurare fiecarui initiat.

Din punct de vedere istoric, folosirea cuvântului rit pentru a face referire la ceremoniile initiatice este destul de tardiv înfrancmasonerie. Din 1717, anul punerii bazelor Marii Loji de la Londra, pâna în anii 1740, uzul terminologiei era destul de uniform. Cu toate acestea, începând cu anul 1740 apar divergente notabile în practicile masonice, mai ales în Franta. Aceste modifica ri au câstigat putin câte putin pâna ce au ajuns la a contribui la configurarea francmasoneriei asa cum o stim noi astazi. Aceste divergente au aparut cu precadere în gradele de perfectie cele mai înalte, în masoneria albastra, ca o continuare a gradelor de baza: ucenic, calfa, maestru.

Între 1740 si 1815, a ajuns sa se produca o propagare a anarhiei riturilor masonice. Sunt definite în jur de 50, din care majoritatea, au cazut în derizoriu. Dupa ce au fost definite, initiatii vor începe a folosii termenul de rit. Astfel apare Ritul Scotian Rectificat (1782), Ritul Francez (1786), Ritul Scotian Antic si Acceptat (1804), Ritul Misraim (1788), Ritul Englezesc Emulation (1815), Ritul Memphis (1815), Ritul Antic si Primitiv Memphis-Misraim (1899) etc.

Este important sa semnalam ca folosirea termenului de rit este folosit în masoneria Europei Continentale; masonii britanici preferând sa foloseasca temenul de “munca” care poate fi trades ca “mod de lucru”.

Exista diferente de fond si forma notabile între diferitele rituri masonice? Fundamental nu, toate riturile se înscriu în principiile Ordinului. Cu toate acestea, pot exista diferente în cadrul ritualurilor, în cazul anumitor elemente de decorare a atelierelor, în cazul culorilor sorturilor etc. Putem chiar sa depistam anumite caracteristici filosofice importante; de exemplu Ritul Scotian Rectificat este un rit foarte marcat de crestinism, în timp ce Ritul Francez este mult mai deschis. Doi masoni ce nu practica acelasi rit, vor vorbi fara îndioala în mod diferit despre anumite lucruri însa în mod complementar.

Exista, astfel, feluri particulare de a practica acelasi rit în cadrul Lojilor. În consecinta, discursurile tipice despre rituri nu sunt recomandate.

Ritul Memphis-
Misraim

Bazat pe misteriile revelate umanitatii de catre Hermes Trismegistul, numit de egipteni Thot, urmand miturile lui Isis, Osiris, Horus si Seth, francamsoneria egipteana... Citește mai mult

Ritul Scoțian Antic și Acceptat

Ritul Scoțian Antic și Acceptat este cel mai răspândit rit masonic în lume. Prestigiul Ritului Scoțian provine de la legenda refugierii Templierilor în Scoția... Citește mai mult

Ritul Scoțian
Rectificat

In concluzie, Ritul Scotian Rectificat, Riturile Egiptene si Ordinele Martiniste formeaza o grupare interconectata avanad radacina in Ritul Strict Templier... Citește mai mult